Mie dor de sunetul care
il face un tren pe caile ferate romane....care parcurge sute de kilometrii prin campii de mii de
culori.
Mie dor sa aud tineri
veseli cantand la chitari despre drumetii, iubiri de vara...si chiote de
bucurie ca e din nou vacanta.
Mie dor sa stau pe
culoarul trenului cu capul scos pe geam, cu vantul in par, cu mirosuri si
miresme in nari, si cu suieritul trenului grabit in urechi care se grabeste sa
ma duca cat mai repede la capat de tara.
Mie dor sa stau cu usa
trenului deschisa din cauza caldurii toropitoare, si sa privesc cum las in urma
razele de soare, campiile si muntii...si ma intrept spre litoral.
Mie dor sa intalnesc
straini veseli care au mii de povesti si povestiri de viata....ganduri despre
viitor.....si vise ptr prezent care le impart cu cate un strain ce trec pentru
putin prin viata lor.
Mie dor sa leg noi
prietenii cu oameni necunoscuti, sa impart o bucata de ciocolata...sau o bucata
de slanina si ceapa ce foamea-ti alina pana la destinatie.
Mie dor sa simt cum
calatoria e ceea ce face ca destinatie sa fie mai apoape atunci cand iti
alaturi inima de zeci de oameni necunoscuti ce merg chiar si doar putin pe
acelas drum si in aceesi directie cu tine.
Mie dor sa spun adio
sau La revedere!...pe mai tarziu,......sau sper sa ne mai vedem, imi pare bine
ca ne-am cunoscut.....atunci cand drumurile necunoscutilor se despart.
Mie atat de dor…..


No comments:
Post a Comment