Dragostea-i o pasare ce zboara

Intinde-ti mana si las-o zboare,
Ca o pasare ce numai are rabdare
Daca o zabralesti in adancu-ti inimii
Nu vei afla niciodata ce ea iti poate oferi.

Lasa-ti dragostea din suflet peste limite sa se rascurga
Pe cei din jur sa-i umple cu mireasma-i atat de dulce
Sa-i inunde si cotloanele inimii sa le parcurga
Mai apoi in bratul lui puternic sa-i culce.

Nu de ofrande vestejite e nevoie...
In lume astazi si nici de vorbe scumpe,
Ci de Eroi ai cugetului curat.
Nu cauta tu de oameni sa fii onorat!
In straie scumpe, cu trupul parfumat
Dar cu sufletul ranced de patima si ura.
In tine oasele si raruntele-ti urla,
Caci placere in oameni ai gasit
Dar trecere inaintea-I Sfanta Prezenta
Tu azi nu ai absolvit.

De ce te tangui Omule?
De ce pleci capul in pamant?
Nu stii ca noi avem o singura Audienta?
Ca viata ne e privita doar de doi ochi?
Doi ochi puternici si atotstiutori
dar in ei nu vei afla vreodata osanda.
Oricat cauti tu aprobare de la cei muritori
Nu vei gasi vreodata o mana ca al Lui mai blanda.

Acum incurajaza-ti inima;
Imbarbateaza-ti sufletul,
Lasa chinul deoparte
Pentru cei ce nu iau parte
La masa Sfintilor si al lor taine.

Aminteste-ti de promisiunile
Din Sfanta noastra Carte.
Care ne striga si acum tocmai din vechimi,
Sa ne aminteasca cum cei slabi scapatau de la moarte.
Cum sufletele le evadara din cotloane,
Stinse si murdare,
Inspre ai Cerului sfinti Heruvimi.

Aminteste-ti muritorule mereu...
Si inimii spune-i chiar de tie atat de greu,
Ca Dragostea nu se asteapta dupa un colt
Si nu se cerseste cu mana-ntinsa...
ci mai degraba asteapta ea asa... nestinsa;
In inima-ti inchisa, sa-i dai drumul sa zboare
Si sa atinga orice suflet ce in cale-i sare.